Critica estetică nu înseamnă 'realism' fantasmagoric, iluzoriu, cu punerea între paranteze a satisfacţiei, cu ignorarea realului psihic, a 'datelor eseistice', a 'dincoacelui' experienţei.

Orice teorie poate fi numai formală; orice evaluare presupune ca termen satisfacţia.

Obiectivitatea nu poate fi redusă la consensualitate. Iar alegerea probelor consensului e întotdeauna preorientată.

Există o 'a doua obiectivitate', pe care ştiinţa nu o poate standardiza. Sensibilitatea nu poate fi redusă la tipare. Nu poate fi edictată aprioric.