Marilù Tolo, foarte simpatică, exotică, picantă, vioaie, e născută în '44, atingând zenitul vremelnic în anii '60, cu rococoul lor (uneori naturalist).

(Anii '30-'50 au fost clasicitatea cinemaului, cu stăpânirea cea mai deplină a mijloacelor, 'limpezimea de azur, cerească', după versul lui Magheru.)

Ca atare, anii '60 arată mai degrabă tomnatici (adică de decadenţă), dect primăvăratici.