Mucalitul Shaw scria că guvernul e pentru stat, ceea ce e fumul pentru vreme. Că părinţii cuiva îi sunt (numai) custozii naturali, de care trebuie adăpostit de către stat. Experienţa sc. XIX a discreditat pretenţia capitalismului de a încuraja invenţia. Cerea naționalizarea moşiilor. Cerea dirijism şi colectivism. Iar infirmarea practică, empirică a acestor deziderate (de ex., la sovietici) nu l-a descumpănit.


De la acest soi de demagogie ludică, la stalinismul ulterior, pasul era firesc. (Dar e şi tonul ideologilor noştri interbelici.)