Marion a încetat să mai publice în RPL înainte de naşterea mea. Marion recenzează ediţia cursurilor romane de drept ale lui Suarez, ‘apariţia subiectivităţii în teoria dreptului’, altcineva scrie despre ‘capodoperele de tinereţe ale lui Campanella’.

            Iezuitul Hayen recenzează studiul lui Pieper despre dreptate.

            Maritain discută despre Blondel, Dechamps (a cărui operă e mai mult apostolică decât sistematică), Gardeil, Garrigou. Recomanda lucrarea lui Lebreton despre originile dogmei Treimii. Sunt menţionate testele lui Piaget. Îl aminteşte pe Berdiaev.

            Armogathe scrie cu simpatie despre Suarez.

            Din articolele lui Braudel: ‘De la Michelet, Febvre a fost cel mai mare, poate unicul mare istoric de expresie franceză. Mai mare ca Fustel, mai mare ca Pirenne. […] Aproape la fiecare pagină a operei lui, izbucnesc darul, temperamentul marelui istoric.’

            ‘Elev autentic al lui Vidal de La Blache, a rămas, întreaga viaţă, geograf în aceeaşi măsură ca şi istoric.’

            Hanotaux e recenzat cu condescendenţă.

            Există spiritul partinic.

 

            ‘Stilul un pic complicat.’