Critica noastră literară rămâne moralizatoare, condescedentă, afectată, dezaprobând divertismentul, neinteresată de lumea 'Pensiunii Margareta', etc.; pentru ea, divertismentul pare un lux cultural neîngăduit, o risipă. Nu avem cultura critică a divertismentului. Steinhardt era o excepţie; Ralea putuse fi una, iar I. Barbu, Suchianu nu au scris despre ceea ce consumau. Altfel, e dezabuzare şi răsfăţ cvasiilicit, fără o legitimare intelectuală superioară.