Baudrillard despre contraistorie (moda anodinului, banalitatea), sociologia lui Maffesoli, fractalizare, 'imersarea' (Debord, Debray), 'schimbul simbolic', 'rizomii electronici', 'satul global', ecranul ca lume, consumul ca fenomen global.

Episcopul Sigrist are un eseu despre divinizare, complementaritatea apofatismul şi a catafatismului, muzica lui Henry Threadgill, Coltrane, Webern.

Blogul lui e delăsat, în paragină; un interviu vechi poate fi citit aici.

Critica organică, rezonabilă (Wright; dar muzeul Guggenheim nu îmi place). Surogatele scientiste, teoretizate sau nu, ale criticii curente.

Banalitatea, straturile, nivelurile.

Ceea ce, în literatură, e sub nivelul respectabilului (ca aprecieri, ca evaluări, etc.).

'Cocor'.

Îmbâcsirea.

Percepţia estetică modestă şi nebuloasă.

Sunt lucruri care pot fi numai murmurate.

PSD nu poate fi condus mai departe de ... neonorabilul Ponta (care ar fi o ghiulea la glezna partidului, etc.), dar poate fi condus cu onoare de ... Dragnea. E cam deconcertant.

Popularitatea violatorilor vasluieni semnalează Vasluiul drept epicentrul umanităţii inferioare, cloaca infraumanului celui mai imund.

Ieri, despre microlectura lui 'Mitrea Cocor'. Microlectura înseamnă glosă, analiză într-adevăr girată de experiență, inspirată; cu instinct literar sigur, Foarță a evitat diluarea, inflația, prolixitatea, excedentul, supralicitarea.

Pot fi consultate microlecturile lui Th. Conrad, S. Tribout-Joseph, 'familia de forme literare', Derrida, remarcile lui N. Kremer.

Volumele lui Richard sunt din '79 și '84 (dar alte vols. se numesc 'studii': '64, '70, '90, 'terenuri', 'eseuri', 'lecturi').

Manolescu e un critic talentat, dar teribilist, tranșant și afectat (mai ales la vârsta care contraindică evaluările temerare), ca Paleologu, cam 'încrezut', naiv prin teribilism. Nonconformismul lui era ostentativ, retoric, 'de efect', dominator, exagerat ca expresie.

Lăncrănjan e analizabil în termeni bachelardieni, ai 'Noii critici', cu întreaga acribie cuvenită. Există substratul necesar.

Nu orice recurenţă e un tipar. Stratul adânc, chiar dacă există, poate să nu semene cu acela creionat grăbit.

Intenţia ştiinifică nu e deajuns (pot surveni erori, identificări grăbite de tipare, etc.). Postularea obiectului nu e descoperirea, aflarea lui.

Critica estetică nu înseamnă 'realism' fantasmagoric, iluzoriu, cu punerea între paranteze a satisfacţiei, cu ignorarea realului psihic, a 'datelor eseistice', a 'dincoacelui' experienţei.

Orice teorie poate fi numai formală; orice evaluare presupune ca termen satisfacţia.

Obiectivitatea nu poate fi redusă la consensualitate. Iar alegerea probelor consensului e întotdeauna preorientată.

Există o 'a doua obiectivitate', pe care ştiinţa nu o poate standardiza. Sensibilitatea nu poate fi redusă la tipare. Nu poate fi edictată aprioric.

Citit .... Aperitive. Cetitorii ....

Jind, azi. Hârtii. GL & 'Insula ...' & sb. & 'Gunn'. 4 x sb.: fumat & cină & N. P. M. & H..

Jind & cină.

Paletă.

Ralea.

La 5 z.. Fumat, sb..

Ralea: carlist (F.R.N.), internat la Jiu. A polemizat cu Zarifopol. Perspectiva 'specificului naţional' ar fi aceea filozofică, socială, istorică, psihologică. Ralea se gândea la evaluare, mai degrabă decât la interpretare. Cinci volume de eseuri. Mirodan (evreu). Ion Gheorghe. Forestierul bihorean. Poezia, romanele, eseurile calofilului oltean, 'Katrina'. Angelescu, poetician al legendei. P. Dan a predat la Blaj. Verismul unui 'Verga transilvan'. Rapacitatea din sat. Scrisorile lui Odobescu, la Manolescu. Manolescu, subminat de Rusu & Dima. Suceveanul, fiu de intelectuali. 'Pasibilitatea de glose'. 'Registrul metanarativ', Horasangian. Umanitatea, autenticismul. Literatura lui Schileru, dezabuzarea, blazarea; 'nedogmatic autentic'.

Artificialitatea. Semitonul.

Fugarii.

Glose.

Frunzetti, asistent al lui Oprescu, apoi Vianu. Frunzetti: morbiditatea, amurgul. Cei patru: T., L. C., F., C. M. Ionescu: '79.

Cosașu a dat, cu rubricile lui, unele semnate 'Belphegor', un prestigiu estetic imens ziaristicii; e cultură populară, plebee, cu toate ifosele livrești, echivalentul cinemaului unor comici americani intelectualizați. Eu îl citeam în '90, nu era gazetărie, ci tablete de telefil.

Niște sesizări răsuflate pot fi citite ici și colo; dar eroizarea lui provine din prostul gust civic. Carențele lui morale, ipocrizia, sfruntarea, au fost observate. Un autor hazliu, pentru divertisment, un umorist (nu moralistul impostor).

Tetralogia lui Titel (un deceniu), 'cele patru romane' (nerezumabile), subtilitatea eseurilor, 'omenescul' observat de Raicu, perechea de microromane, perechea de romane ('71, '88); viziunea, mitul, smbolul, arhaicul, 'incomparabila savoare a concretului', culorile proaspete, dezinvoltura. Trei volume de eseuri, plus publicistica timpurie.

'Iarba verde ...', al lui Gulea, are un scenariu de Titel, care a scris relativ numeroase scenarii de cinema (publicate postum).

A fost apropiatul corifeilor autohtoni ai onirismului. S-a vrut regizor de cinema ('53). A fost copil la sat, apoi la Lugoj.