Luni, fumat 2 & 20 & 10 ţigǎri.  

            Cafea. Ritm. Fumat. Redresarea. Ieri (dum.). ≠. Distanţa. Cobea. Coduri.

            Cârpǎcealǎ. Analizǎ. Vraiştea. Postǎri. Cu ce ies. Scheciuri.

            Mintea. Bastionul. Istorie. SMURD. Expatr.. Ed.. Secvenţa. Estomparea. Aer. Fumat. Episoade pilot. Hull, cf. ieri. Actorul & genul. Scrise ieri. Westernuri. Vitezǎ. La 12 z. (ed. & serialul). Redresarea. Leafǎ. Ritm. Fumat. Scheciuri. Postǎri. ≠. Coduri. Cetitorii …, cf. azi. Pilot. Ţinutǎ. Prânz.

            Ritm. Fumat. Cafea.

            Disonanţǎ. ≠.

           

            Ieri searǎ am adus de la Iaşi câteva tricouri curate, portocale, xeroxurile unor acte.

            Seara, patru paşi: tel. & patiseria, la cinǎ & al doilea pachet de ţigǎri. Aer. Formǎ.

            Nu sunt doar cinefil, ci şi autor de literaturǎ despre cinema, ceea ce presupune plǎcerea de a scrie despre filme (adicǎ de a le înţege, etc.).

            Ieri, dum., şi azi, pânǎ la articolul despre peplumul recomandat de americanul H., mǎ gândisem la seriale (ieri, westernuri; azi, episoade pilot), la TV, şi la un film, acela cu Ursus, a cǎrui formǎ pǎrea excelentǎ.

            Dim., ideea redresǎrii (fumat, la primul pachet; tempo, bilete).

            Ieri searǎ, formatul nepretenţios & westernuri (TV) & vitezǎ & la 12 z. (ed. & serialul european); BW.

            Redresarea. Bastionul. Mintea. Istorie. Ed.. Silǎ.

            Enunţarea inteligibilului.

            Baterie. Silǎ. Copile. Eruditul.

            Cafele.

            Scrise ieri. Ritm. Cafea. Disonanţǎ. ≠. Mâncarea. Ţinutǎ. Haotic. Cârpǎceala. Scheciuri. Funcţia & formatul. Leafǎ. Devansarea. Surclasarea. Bastionul. Aer. Mintea. Ed.. Silǎ. Episoade pilot. Elasticitatea. Perspectivǎ. Tricourile.

            Baterie. Secvenţa. Estomparea.

            Tupeul.

            Vols. & cardul & bilete.    

            Ursus a fost jucat de Ed Fury (de ex., în filmul lui Giorgio Simonelli, cu Luciana Gilli), care a fǎcut trei filme cu Ursus, în ’61 şi ’63, unul cu Maciste, unul cu amazoane şi unul cu mongoli: şase filme din acestea, în patru ani (precedate de ‘Femeile sǎlbatice din Wongo’). Acest emul al lui Reeves a fǎcut şi televiziune, ocazional (‘Naked City’, etc.), dar cariera lui realǎ s-a terminat în ’63.

            Samson Burke a fost şi el Ursus, în ’61; acest bodybuilder a fǎcut şi o parodie a genului, cu Stooges. Dan Vadis a fost Hercule, Zorikan, dar şi ‘Ursus, gladiatorul rebel’ (în ’62).    

            ‘Cǎlǎtorie cǎtre centrul timpului’ (’67, cu Scott Brady), ‘Transferul Idaho’.

            Scott Brady. ‘Grip of the Strangler’ (’58), Tim Turner. 

            Îmi place stilul lui Shreve, care e colocvial, fǎrǎ sǎ fie prolix, indigest sau dezlânat.

            Citesc despre Franklin Schaffner (regizorul ‘Insulei comorii’, din ’52), Avarmo (care a fost Hawkins) şi Francis Sullivan, actor de ecranizǎri dickensiene (pentru Lean), care a fost Long John Silver.

            Sullivan a fǎcut multǎ televiziune americanǎ.

            O’Malley e Trelawney.

            Din ’62, Schaffner a trecut la marele ecran, cu un film cu H. Fonda (dar cineva scrie cǎ e tot TV!), urmat de unul cu Joanne Woodward (în ’63), unul cu H. Fonda şi Robertson, unul cu Heston şi Boone, apoi acelea, mai celebre, din ’68-’78.

            Sullivan a fost Poirot într-o ecranizare TV din ’37.  

            Citesc cǎ Ida Lupino a jucat în nouǎsprezece episoade din ‘Four Star Playhouse’, la 35-38 de ani; a jucat într-unul din filmele ‘Holmes’ ale lui Rathbone (’39). Dar începând din ’53, a fǎcut aproape numai TV, inclusiv în ‘Zona crepuscularǎ’ (Ida Lupino a regizat, ulterior, un episod al acestui serial, ‘Mǎştile’, din ’64), ‘Bonanza’, ‘Strǎzile din San Francisco’, ‘Columbo’, ‘Îngerii lui Charlie’.

            A jucat şi în ‘Sam Benedict’, ‘Batman’, ‘Barnaby Jones’. Ca regizoare, se autodenumea ‘Siegel pentru nevoiaşi’.

            Era prietenǎ cu Henreid. Era democratǎ în politicǎ, aşa cum a fost şi Reagan pentru o vreme. Înaintaşii ei erau bolognezi.  

            Am verificat existenţa sumarelor analitice ale câtorva seriale (‘Dusty’s Trail’, ‘Outlaws’, ‘Shotgun Slade’, ‘The Invisible Man’, ‘Lights Out’, ‘Suspense’, ‘Tales of Tomorrow’, ‘The Lawless Years’, ’26 Men’, ‘Four Star Playhouse’), ‘The Plot Thickens’ (’63), ‘Studio One’, ‘King Lear’ din ’53 e menţionat ca episod din ‘Omnibus’ (al doilea sezon), scris de Brook. 

            Filme cu Lila Lee: ‘In Love with Life’, ‘Unholy Love’ (‘Bovary’), ‘Terror Island’.

            Filmele lui L. Bacon: ‘Kept Husbands’.

            Linda Darnell, Martha Stewart (‘Doll Face’).

            Barthelmess (‘Scarlet Days’). Sirk.

            Mary Astor în ‘Sperietoarea’, ‘Cazul crimei Kennel’.

            Ghica era un autor de geniu, şi a scris literaturǎ care e atât de bunǎ, încât poate dezgusta de altceva. Câteva trǎsǎturi distinctive ale schiţelor isorice ale lui Ghica, progresist înnobilat de sultan (reformistul Abdul-Medjid), sunt realismul, clasicismul (unul desǎvârşit însuşit, de o naturaleţe impecabilǎ), scepticismul [1]; ca atare, ele sunt de interes pentru istorie, şi nu prin ineditul informaţiilor, ci prin percepţia vieţii cotidiene. Ele pot servi nu atât istoria politicǎ, diplomaticǎ, militarǎ, cât pe aceea a vieţii cotidiene. Reprezentativ pentru scepticism e faptul cǎ scrisorile sunt lipsite de tezism, de interpretarea abstractǎ, extrinsecǎ vieţii.  

            NOTE:

            [1] Nici pomenealǎ de cinism la acest intelectual progresist, cu gustul ştiinţei şi militant liberal, în ale cǎrui evocǎri se regǎsesc emblemele liberalismului şi emancipǎrii (Tudor, Bǎlcescu). Ghica era un om lipsit de iluzii, nu de cuviinţǎ.

            Parcursul sǎu politic poate pǎrea paradoxal (din paşoptist, exilat la Ţarigrad şi demnitar al Imperiului); chiar în epistole, Ghica afirmǎ cǎ resentimentul naţional se opunea fanarioţilor, nu sultanului. 

            Citind o listǎ a celor 50 cele mai bune westernuri, observ ‘Day of the Outlaw’, ‘Vera Cruz’, ‘Seven Women’, ‘Forty Guns’, îmi place sǎ regǎsesc ‘Raidul lui Ulzana’, ‘Un om numit cal’, ‘Poarta Raiului’.

            Un site numeşte ‘Riders of Destiny’ şi ‘Stay Away, Joe’, drept cele mai izbutite westernuri muzicale. 

            Filme cu Charles Starrett (douǎ le am).  

            Câteva filme northern sunt: ‘Phantom Patrol’ (dupǎ Curwood), ‘On the Great White Trail’ (cu Newill), ‘The Frozen Limits’ (englez), ‘Sky Bandits’ (cu Newill), ‘Northwest Trail’ (cu B. Steele), ‘Caryl of the Mountains’ (dupǎ Curwood), ‘Skull and Crown’, ‘Code of the Mounted’, ‘The Red Blood of Courage’ (cu K. Maynard şi Ann Sheridan), ‘The Trail Beyond’ (cu Wayne).   

            Existǎ şi principii simple: de ex., sǎ nu cobori niciodatǎ garda, sǎ nu sentimentalizezi, sǎ nu te încrezi, sǎ nu cedezi, sǎ fii coerent, sǎ nu te laşi situat, sǎ nu te iluzionezi; existenţa nu e o comedie cu Lemmon. 

            Câteva filme ale lui Newfield: ‘Bulldog Courage’ (cu Tim McCoy), ‘The Fighting Deputy’ (cu Fred Scott), ‘Six-Gun Trail’ (cu Tim McCoy), ‘The Fighting Renegade’, ‘Marked Men’ (cu Warren Hull), ‘Tiger Fangs’ (cu Frank Buck), ‘Ghost Patrol’ (cu Tim McCoy), ‘Billy the Kid’s Gun Justice’ (cu B. Steele), ‘His Brother’s Ghost’, ‘Shadows of Death’ (cu Crabbe), ‘White Pongo’ (cu R. Fraser), ‘Money Madness’ (cu Frances Rafferty), ‘Adventure Island’, ‘State Department …’; a regizat şi un northern.

            E un altul dintre regizorii de filme nepretenţioase.  

            Un film din ’33 cu Mills şi Ida Lupino, ‘Maşina viselor’, ‘Cabanǎ de închiriat’, un film regizat de Coward şi Lean, un film de rǎzboi de Asquith.

 

Psihologia spectatorului de ‘filme proaste’

            Care e psihologia criticii volubile irosite pe rebuturi? Volubilitatea maliţioasǎ e revanşa epavelor. Critica derizivǎ a celor pe care îi satisface disecarea a ceea ce li se pare penibil, inginerii penibilului, pare atipicǎ pentru inşi cu standarde profesionale înalte; aşii acestei lumi privesc filme de succes şi seriale la modǎ. Deriziunea e revanşa rataţilor; nu pare plauzibil ca profesionişti indiscutabili sǎ îşi utilizeze timpul disecând filme despre care au aflat cǎ sunt neizbutite (se lucreazǎ cu o idee primitǎ, imbecilii râd fiindcǎ aşa li s-a spus). Jubilaţia maliţioasǎ e emblema neisprǎvitului. Discutarea filmelor cu renume negativ nu corespunde preocupǎrilor uzuale ale aşilor. Impresia de fiere, de pornire, nu e întâmplǎtoare. Volubilitatea sarcasticǎ e ceva la care recurg rataţii, atunci când e irositǎ pe (pretinse) rebuturi.

            O remarcǎ ocazionalǎ e altceva decât axarea pe disecţii. Ce izbânzi profesionale au aceia care se alinǎ bagatelizând filme cu faimǎ neinvidiabilǎ? Ce as al profesiei se dedicǎ unei atari desfǎtǎri?

            Un alt caz e confuzia care atribuie operei trǎsǎturi generice, care descriu genul, iar detalierea inapetenţei pentru cutare gen e inutilǎ; sau care, dimpotrivǎ, neagǎ genul în ansamblu, numai pentru a gǎsi elemente de originalitatea în fiecare operǎ luatǎ în parte.

            Ceea ce le place acestor cinefili zǎbavnici e ironizarea incompetenţei. Dar acest divertisment de cusurgii e tocmai apanajul celor care nu exceleazǎ. E un divertisment mizer. Nu e vorba de pretenţioşi, ci de strepeziţi care îşi aleg ţinte facile, cu divertisment oţios.

            La TV, ‘Operation Mad Ball’, de Quine, cu Lemmon şi Kovacs, care mi-a amintit de Terry-Thomas, deşi poate cǎ americanul e mai sumbru, şi cu aproape un deceniu mai tânǎr. Dupǎ aceea, ecranizarea ‘Sfârşitului …’, cu Deborah Kerr, Mills, etc..

 

            O fisurǎ transversalǎ a tibiei, cǎtre diafizǎ. O inversare a organelor abdominale, cu stomacul în dreapta. O scopie suplimentarǎ pentru un corp strǎin suprapus pe mediastin. O fracturǎ costalǎ ipoteticǎ la o vârstnicǎ.

            Am uitat sǎ îmi aduc în gardǎ pastile şi fructe.

            Cetitorii, cf. azi. Postarea. Ed.. Manualul, azi. Tel.. Pietenia. Vârsta. Pastile. Ed.. Explora. Postǎri. Umor. Expatr.. Ed..

            Ed.. 

            Marţi, citind un articol biografic despre Ghica, gǎsesc atât eseul de o inepţie lǎbǎrţatǎ şi neaoşǎ al lui Bǎlǎiţǎ, eseu care pare sǎ fie mai degrabǎ despre F. Neagu sau Sǎraru (chiar tonul lui Bǎlǎiţǎ e o încercare de a îi semǎna lui F. Neagu: lǎbǎrţarea boemǎ, etc., dar neconvingǎtoare), cât şi un dicţionar concis de masoni români (ale cǎrui informaţii sunt discutabile).

            Mi. am citit despre Tim McCoy, James Newill, R. Rogers. Newill cânta în filme, ceea ce probabil cǎ m-a îndrumat cǎtre decanul genului. (Îmi amintesc de impresia fǎcutǎ când aveam 12 de ani de westernuri filmate în studio, sau muzicale-dar şi de filme muzicale în general.)

            Seara, citit prefaţa lui de Turris la o antologie româneascǎ de anticipaţie italianǎ (e o prezentare de reviste, nu de autori sau opere).  

            O imagine tibialǎ care nu se regǎsea pe profil, şi care corespunde marginii inferioare a tumefacţiei, deci a distensiei bursei patelare. 

            La TV, ‘Earth Girls …’, comedia muzicalǎ cu Geena Davis (la 32 de ani).

 

            Ieri searǎ am adus de la Iaşi mandarine, cola, cremǎ de zahǎr ars, douǎ cǎmǎşi. Cu o sǎptǎmânǎ înainte, mǎ gândisem la westernurile americane cu buget redus şi la actorii lor, iar ieri la modestia formatului, la ideea formatului nepretenţios, ale cǎrui limitǎri sunt nu numai apriorice, dar şi irelevante (ele nu sunt percepute negativ de cǎtre cei cǎrora le place formatul). Sunt, cel mai adesea, reguli, tropi, convenţii. 

            Interesul propriu-zis artistic al arheologiei, atât la nivelul poeziei obiectelor, cât şi pentru comprenesiunea istoricǎ generalǎ. Pânǎ la urmǎ, nu putem compara acel cuprinzǎtor al simţirii, pentru a afla ce şi dacǎ e resimţit de cineva ca artǎ. De la arheologie la esteticǎ, parcurgem una din antinomiile individuaţiei (esteticul e ‘dincoacele’, ceva nesurvolabil). Consensuali sunt termenii abstracţi care denumesc proprietǎţi cuantificabile, fizice. 

            În secţia de radiologie unde lucrez eu, existǎ cutuma ca radiografia abdominalǎ pe gol pentru pacienţii în decubit sǎ se efectueze în incidenţǎ antero-posterioarǎ, ceea ce face imposibilǎ obiectivarea nivelelor hidroaerice. Cele douǎ volume (de lichid şi de gaz) sunt suprapuse, nemaiexistând imaginea de nivel.

            În ce mǎ priveşte, trebuie sǎ examinez cu atenţie arcurile costale, şi sǎ poziţionez corect filmele, pe care se întâmplǎ sǎ le inversez, fǎrǎ a le analiza.  

 

 

 

            Tel., azi; prietenia, inefabilul, încântarea. Leafǎ. Rǎscrucea. Adulta, ieri, impulsul. Rǎstǎlmǎciri.

 

            Naturalismul moral, şi negarea naturii.

 

            Azi, luni, 10 & 78 & 189 & 30 mii (cafea & banane & ţigǎri, cola & cafele).

            Ieri, dum., 360 & 138 & 44 & 100 mii (biletul & ţigǎri & cola & web).

            Ieri, cu un mil. (din cele şapte).

 

            Azi, luni, analizele (‘Cicatricea’, etc., actriţe) & dibǎcia.

 

            Momentul. Almanahul.

 

            Trei bilete (azi & ieri & la o s.).

 

            Vol.. Vraful.

 

            Filme, ieri. Aerian.

            Jindul. Filme, ieri. ‘Trenul …’. Ca BW. CM. seriale. Serialul.

 

            Nuvele. Filmul. CM. Formatul. Eficienţǎ. Celibatul.

 

            Nuvele. Malaparte, cf. ieri. Utilitatea. Filmele, ieri. Filmul. 4 z. & depeizarea.  

 

                Pe un site, cȃteva scheciuri din filmele Stefaniei: ‘Prosciutto …’, etc..

                Anna Galiena în ’88.

 

                Cirenaicii,  Κυρηναϊκοί, erau din şcoala lui Aristip (una din şcolile socratice timpurii). Cirene, ‘Atena Africii’, era o cetate din Libia. Aristip a avut o fiicǎ, Arete din Cirene, care i-a succedat, poate, la conducerea şcolii. Zahm a scris despre aceastǎ fiicǎ. Zahm îl cita pe Wolf despre Boccaccio.

 

                La TV, o comedie despre homari, cǎi ferate, avocaţi, ‘I s-a întȃmplat lui Jane’; Lemmon e avocatul lui Jane Osgood.

 

 

 

            Gȃndindu-mǎ la filme vǎzute cu 5-7 ani în urmǎ, şi uitate (inclusiv ‘Triumf înşelǎtor’, numit şi ‘Cicatricea’), îmi dau seama cǎ şi-au îndeplinit, de fapt, funcţia, ceea ce doream la momentul acela: oferindu-mi divertismentul vrut, au fost loazirul vrut; esenţial e cǎ au servit drept ceea ce dorisem, nici nu le vedeam ‘ca sǎ mi le întipǎresc’, iar efectul vrut l-au generat, au fost eficiente ca divertisment imediat. Modalitatea de a le testa sapiditatea a fost eficientǎ (a gusta, ‘a încerca’). Intenţia, perspectiva fuseserǎ diferite. Nu însemna desconsiderare, ci simplǎ gratificare imediatǎ. Au fost doi ani de cinefilie intens hedonicǎ; amintirea filmelor n-a rǎmas (cel puţin, nu la suprafaţǎ), dar aceea a plǎcerii încercate, da.  

            Cǎci nu gȃndeam numai la scara criticii, ci vroiam, uneori, ceva funcţional, eficient, utilizabil ca divertisment vremelnic, şi vederea lor s-a înscris în acest registru al imediatului; nu-mi port picǎ din cauzǎ cǎ nu mi le mai amintesc. Orgoliul neavenit falsificǎ chiar reprezentarea de sine; şi mǎ necǎjeam pentru astfel de lucruri. Dar rǎstǎlmǎceam. Existǎ nişte limite, nişte coordonate ale experienţei.

 

            Cȃteva postǎri despre Claire Messud.