Interpretarea ca distinctă de răstălmăcire; însă distinctă şi de exercitarea intelectului în genere. Interpretarea e unghiul, care nu trebuie amalgamat sau confundat cu imaginea. ‘În iconomia Cerului şi a Pământului, primăvara se întoarce.’ ‘Trecerea tuturor lucrurilor în taina inexprimabilă’ e interpretare, care nu poate suplini nivelul cotidian, cunoaşterea obişnuită. Interpretezi lucrurile, numai odată ce le cunoşti. E necesară supunerea iniţială la condiţiile cunoaşterii obiective, rămânând ca posibilitate şi ca deschidere acest al doilea nivel (umorul, afecţiunea, etc.). Interpretarea e o înţelegere secundă, de ordinul al doilea, înţelegerea de gradul doi.