Xenopol a început sǎ predea istorie naţionalǎ la 31 de ani, iar istorie universalǎ la 44 de ani; a fost liberal din cei ai lui Kogǎlniceanu, iar la începutul sc. XX avea sǎ treacǎ la conservatori.

            Teoria pedagogicǎ a lui Xenopol referitoare la ţǎrani e valabilǎ şi pentru majoritatea elevilor de azi: ‘ştiinţa nu e treaba maselor’.

            Unele luǎri de poziţie ale lui, ritoase, sunt de un moralism indigest. Dar firea lui avea şi elemente în mǎsurǎ sǎ placǎ.

            Hasdeu, Xenopol, Tocilescu, Urechia se regǎsesc grupaţi, ca ‘şcoala veche’, şi de cǎtre Maiorescu; sofismul comis de Iorga e acela al dualismului, ca şi cum o operǎ ar avea numai douǎ regimuri de valoare, iar ceea ce nu e impecabil e inutil. Asprimea celor ca Onciul era inutilǎ, dar, din fericire, vǎdit neobiectivǎ.  

            ‘Teoria istoriei’ e o prelucrare a ‘Principiilor fundamentale …’.  

            Carol I  a fost unul dintre cei care au donat pentru monumental lui Cuza.