Afirmaţia despre caritate înseamnă că afectivitatea e fundamentul existenţei omeneşti; afectivitatea e certă, chiar când e inautentică. Dar caritatea nu înseamnă lipsa adevărului; caritatea poate fi îndreptată chiar spre adevăr, spre ceea ce trebuie cunoscut. Primatul carităţii nu implică indiferenţa faţă de adevăr; dimpotrivă, sunt subînţelese atât caritatea faţă de adevăr, cât şi aceea faţă de oponenţi, interlocutori, etc.. Dar trebuie început de la caritate. Caritatea autentifică cunoaşterea; cine vrea, găseşte la Sf. Toma o înţelegere foarte realistă a formei cunoaşterii, care nu e reductibilă la silogisme.

            Caritatea sesizează inefabilul.

            Ideea Sf. Juan despre caritate poate fi corelată cu ideile Catehismului despre inimă.