Câţiva creştini par descumpăniţi de no. 2563 al Catehismului …, care face parte din secţiunea întâi a părţii a patra. Nu e antropologie, ci mistică şi ascetică; no. 2563 explică răspunsul oferit la no. 2562: ‘De unde vine rugăciunea?’. Referinţa la Scriptură e triplă în cele două articole.

            No. 2563 se referă la inefabilul din om. La misterul omului. Elucidează de ce e scris că Sf. Spirit se roagă în om. Se roagă omul întreg, ‘dar’, precizează Catehismul, există un izvor al rugăciunii. Ca atare, no. 2563 defineşte ‘inima ca izvor al rugăciunii’, nu ca subiect al filozofiei. Misterul deplin al inimii omeneşti îi e cunoscut şi accesibil numai Sf. Spirit. Comentatorul îşi mărturiseşte ignoranţa în legătură cu literatura mistică şi ascetică. Catehismul nu se referă la ‘natura umană şi viaţa umană’, în ansamblu, ci la inimă, locul întâlnirii cu Dumnezeu. Afirmaţile despre centru, Sf. Spirit şi adevăr nu sunt nicio ‘critică a întregii filozofii’; Catehismul reiterează învăţătura biblică şi mistică, sensul biblic şi mistic. Încă o dată, prezenţa acestei definiţii în partea despre rugăciune, în secţiunea despre viaţa creştină, arată deschis că se referă la doctrina rugăciunii, aşadar la firea omenească în relaţie cu posibilitatea rugăciunii. Mai mult, subtitlul subsecţiunii e ‘rugăciunea ca legământ’, ca alianţă. Prin ce se aliază firea umană cu Dumnezeu?

            No. 2564 concluzionează că rugăciunea e o ‘relaţie de alianţă’. Firea omenească e prezentată ca parte a acestei alianţe mistice: rugăciunea creştină e lucrarea lui Dumnezeu şi a omului,

            Dar pentru creştinii intelectualizaţi, a recunoaşte inefabilul şi misterul, inefabilul cel mai tăinuit ale oricărei fiinţe umane echivalează cu … ‘critica [i.e., negarea] oricărei filozofii’. Rugăciunea provine de la Sf. Spirit şi e ‘unită cu voinţa umană a Fiului’.

            Câteva enunţuri biblice şi mistice devin problematice pentru cei avizi să cunoască … ‘substanţele separate’. Pentru ei, teologia e un algoritm banal, standardizabil, instrumentalizabil. În precizările Catehismului, şochează deschiderea către experienţă şi inefabilul omului.