Într-o monografie despre Schillebeeckx, dominicanul Philip Kennedy îl înţelege pe acesta ca ‘teolog al eliberării’.

            Schillebeeckx a trăit în Belgia 32 de ani; provenea dintr-o familie flamandă cu 14 copii. De la 11 ani, a mers la un internat iezuit la Turnhout, cu predarea în franceză; viaţa acolo i s-a părut regimentală, de cazarmă.

            Lucrarea lui Clérissac despre Sf. Dominic i-a sugerat ideea alegerii ulterioare.

            Kennedy scrie că l-a atras ideea ‘priorităţii harului’, explicată ca … plinătatea lui Dumnezeu necircumscrisă de ‘nicio religie, filozofie sau teologie’.

            A început noviciatul în septembrie ’34. A primit numele Henricus, noviciatul a durat un an.

            ‘Interpretarea teologică a învierii lui Iisus e călăuzită de (…) principiul intenţionalităţii conştienţei.’

            De Petter devenise dominican în ’23, la Ghent, studiase la Louvain, şi revenise la Ghent în ’31. De Petter era ‘magistrum fratrum studentium’.

            ‘Raţiunea umană implică componente conceptuale şi neconceptuale.’

            Teologia conceptualistă e sistemul anistoric de concepte.

            După studiile filozofice, care au durat până în ’38, Schillebeeckx a făcut serviciul militar, şi a citit ‘Geist in Welt’ (’39). De Petter a plecat la Louvain în ’39, unde studenţii urmau theologicum-ul.

            De Petter, nemulţumit de diizdenţa precoce a lui Schillebeeckx, l-a îndemnat să-l citească pe Adam (discreditat, ulterior, pentru colaborarea cu nazismul …). Acesta i-a plăcut lui Schillebeeckx, care şi-a continuat studiul filozofic.

             A fost hirotonit în august ’41.

S-a ‘convertit la teologie’ în timpul relativ scurtei perioade franceze. De sâmbătă până luni locuia la Le Saulchoir, la Etiolles. De marţi până vineri, urma cursuri la Paris. A studiat fenomenologie, şi teologia sec. XIV-XV.

Chenu fusese demis de la Etiolles în ’42. De Petter, Adam, Chenu sunt primele influenţe. Chenu aduce o perspectivă istorică, de Petter una experienţială. Chenu preda la Sorbona.

Schillebeeckx află în Chenu realizarea idealului dominican.

A revenit la Louvain şi, în ’47, a fost numit profesor de teologie. Preda propedeutică, sacramentologie, teologia creaţiei, cristologie şi eshatologie.

În ’57 s-a mutat la Nijmegen, la Albertinum. Universitatea din Nijmegen e parţial finanţată de stat. Belgianul a predat acolo 25 de ani.

La Sinod,a  fost expertul lui Alfrink. În ’66 a traversat oceanul, şi a început să predea hermeneutică. În ’67 a mers în SUA a doua oară.

I-a revenit demnitatea implicării în ‘Acht Mei Beweging’, mişcarea ce se întruneşte din mai ’85. Kennedy concluzionează că preocuparea belgianului a fost să elucideze semnificaţia credinţei ‘pentru cei nesiguri sau sceptici’. Poate că şi pentru sine însuşi. Mărturisesc că ţelul e ambiguu. Aşa cum e enunţat, acest minimalism pare nu atât realist (ca la Chesterton), cât, dimpotrivă, înfeudat unor experienţe filozofice care definesc un grup de intelectuali.   

 

Placiditatea liberală postconciliară, surditatea, indiferenţa faţă de declinul manifest, nu-s mai puţin absurde decât claustrarea şi triumfalismul preconciliare.