Arhiepiscopul de Armagh

            Ideea de colegialitate funcţională, executivă, e probabil să nu fi fost idealul multora dintre cei care au promovat-o la Vaticanul II şi ulterior. În interviul acordat ‘Catolicului irlandez’, primatul Irlandei, Arhiep. de Armagh, Eamon Martin (un preot în vârstă de 54 de ani), are un limbaj destul de prudent, de diplomatic: ‘situaţii familiale care probabil nu sunt deplin conforme cu ceea ce Biserica înţelege drept căsătorie şi familie’, ‘cupluri şi familii care nu sunt total aliniate cu învăţătura Bisericii’, e limbajul echivoc al dezamorsării prudente; dar trecând la ‘limbajul nerespectuos şi jignitor’, e destul de echivoc către cine ce sau ce trebuie să se îndrepte respectul recomandat: către homosexuali ca homosexuali (activi), sau către ei, în pofida faptului că sunt homosexuali, deoarece pare să se insinueze ideea că homosexualitatea e o normalitate neprevăzută în doctrină, nereglementată, altminteri şi alcoolicii, declasaţii, dependenţii, etc., merită acelaşi respect, cuvenit numai demnităţii umane fundamentale. (Parolin, secretarul de stat, numise rezultatul referendumului irlandez ‘o înfrângere pentru umanitate’.)

            Irlanda are doi primaţi; al doilea în rang e Arhiep. de Dublin, Diarmuid Martin, cel care a afirmat că Biserica ‘nu e împotriva altor forme de intimitate’ (decât căsătoria), adică tocmai limbajul şi logica de ONG-ist.

            Diarmuid Martin echivalează ‘milostivirea ieftină’ cu ‘limbajul care pare lipsit de milă’ (al catehezei neconvingătoare), drept egal responsabile de rezultatul referendumului irlandez. Cred că e o supraestimare a plasticităţii catehezei. Cred că e şi o nerecunoaştere a rolului educaţiei seculare şi a mentalităţii actuale. Succesul nu poate fi măsura unică a eficienţei reale a vestirii creştine. Poziţiile lui Brady, fostul arhiepiscop de Armagh, enunţate în sec. XXI, par mai realiste, mai univoce şi mai critice.