Weigel scrie că episcopii noridici
europeni ‘reprezintă biserici locale care nu au îmbrăţişat încă pe deplin Noua
Evanghelizare’. Observ imperialismul ipocrit care îi tratează cu condescendenţă
pe europenii nordici şi îi felicită pe … africani. Dar aprob speranţa că
raportul sinodului nu va părea o operă a unui ONG internaţional.
Revoluţia sexuală nu e un ‘tsunami
cultural’, ci o emancipare, inclusiv de sub tutela mandarinilor. Sunt înclinat
să apreciez că germanii, olandezii, austriecii, elveţienii, scandinavii gândesc
bine. Înfumurarea americană , complexul de
superioritate sunt evidente în concluzia pompoasă, sforăitoare a altui eseu al
lui Weigel, ‘Papi în aceste State Unite’: ‘Biserica americană
Însă e adevărat că, pentru a fi luat
în serios, trebuie să te iei în serios. Magisteriul nu e o formalitate.
Eu nu cred că ‘democraţiile noi’ pot
fi ‘Biserica în lumea modernă’.
Observ tonul supărător, antipatic al
presei ‘conservatoare’, hipercritice la adresa Papei. E o dizidenţă difuză, dar
în principiu nediferită de cea de acum jumătate de veac. Presa aceasta are un
ton ostil, mefient, dispeptic, fără a putea, de fapt, să găsească ceva de
obiectat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu