Găsesc la Rahner observaţia că ‘actualizarea’, noua direcţie, ‘discontinuitatea’, etc., nu e, nici nu poate fi ceva ‘plănuit şi înfăptuit’, ci e o instituire astrală, o cotitură, un ‘eveniment saturat’ (în limbajul fenomenologilor), cu posibilităţi bune şi rele, ceva cu care să se lucreze: nu o fatalitate, ci o formă şi un duh noi, originale, un prag al culturii umane, la fel ca transformarea ucenicilor în Biserică. Nu e ceva ‘ce facem noi’, o strategie, Rahner, în conferinţa de la Cambridge din 1979, accentua dimensiunea nedeliberată a ‘actualizării’ survenite, care poate fi izvor de despovărare.  

            Paulose Mar Paulose a analizat semnificaţia ‘maturităţii’, care are o semnificaţie mai ales etică.