‘Laudato …’ prezintă ecologia
transcendentă pornind de la cosmologia creştină. Termenul de referinţă sau
principiul reflecţiei e ‘sentimentul creaţiei’, nu ‘sentimentul naturii’. E o
enciclică despre creaţia materială, făptura materială, ‘locuinţa’ omenirii. Ca
atare, referinţele morale şi intelectuale sunt personalităţi majore ale sec.
XIII (Sf. Francisc, scolasticii) şi XX. Din punct de vedere teologic, făptura e
creaţie, nu numai natură (ca pentru idealişti, de ex.). Răspunsul astringent al
conservatorilor e de o pustietate spirituală demoralizantă, de o inadecvare
absolută.
Directorul Centrului anglican din Roma, David
Moxon, a publicat un eseu despre enciclică, în care analizează Psalmul 104 (103
în LXX), pentru a releva ‘întemeierea diferită’ a reprezentării acestuia
(‘toate provin din înţelepciunea şi lumina lui Dumnezeu’), faţă de ecologia
modernă; fundamentală este celebrarea lucrărilor din ‘Facerea’, 1,31. Ceea ce e
totodată o dezvrăjire a naturii.
Dar versetul 35, arată David Moxon,
aminteşte de păcătoşi şi nelegiuiţi, îi blestemă, ceea ce sugerează că există o
gestionare rea, rea din punct de vedere religios, nu numai practic sau secular,
a alcătuirii lumii; nu e un psalm ‘ecologist’, dimpotrivă, arată întemeierea
distinctă a gândirii creştine despre universul fizic.
Sobrietatea provine din
fraternitate: această idee a Papei e unul dintre gândurile cele mai profunde;
la fel ca şi lumea ca ‘taină de contemplat cu bucurie’, nu ca problemă de
rezolvat. În enciclică sunt trei paragrafe (10-12) despre Sf. Francisc (‘Era un
mistic şi un pelerin …’), tocmai pentru a defini o ecologie integrală,
transcendentă, sub semnul gândului din ‘Romani’ 1,20. Sunt amintite florile
sălbatice din grădina mănăstirii, şi citate biografii timpurii ale sfântului.
Sf. Toma e citat de câteva ori,
Ricoeur (corelarea sfinţeniilor), Guardini, Vincenţiu, Scannone, Ali al-Khawas,
Sf. Bonaventura, Sf. Ioan al Crucii, Sf. Vasile cel Mare, e reabilitat Teilhard
(cf. notei 53).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu